Conduc mașina prin cea mai senină noapte care mi-o aduc aminte, luna se vede plină și bine conturată. Drumul ce mă așteaptă în față se vede fară dificultate. Sunt relaxat și mă bucur de drum. Firul gândurilor mele este întrerupt brusc de o imagine ce se contureaza în oglindă. Focalizez pe oglindă și văd un bolid Astra clasic cum se apropie de mine cu viteză mare și proiectoarele de ceată pornite. După ce mă depășește zic merci că tăranul a uitat să le pornească pe cele din spate.
Mergi prin deșert spre Mexic. În urma ta se înalță un nor de praf. În drepta ai o pungă plină cu bani și la brâu un pistol. Pe degetul mic de la mâna dreptă ți se scurge o picătură de sânge, tigara este pe jumătate fumată dar nu iți pasă de nimic. Liniștea deșertului este întreruptă doar de huruitul motoului și de acest Hip-Hop latino straniu.
Gravity
Pământul văzut din spațiu nu a fost niciodată mai spectaculos, in rest nimic.
Rush
Un film antrenant si captivant despre rivalitatea dusă la extrem dintre doi piloți de Formula 1.
"Rush out to see it."
Before Midnight
Sfârșitul poveștii de dragoste începută în Before Sunrise și continuată în Before Sunset. La fel de bun ca primele două.
This Is the End
O comedie de groază bolnavă.
Ridick
Un film plictisitor și previzibil care nu strălucește la nici un capitol.
Alegem otrăvirea cu cianuri în schimbul creerii unor locuri de munca într-o zona defavorizata.
Tot nu avem bani de autostrăzi.
Spitalele noastre arată așa.
Încă reformăm învățământul.
Marian Vanghelie este încă cel mai tare primar care este și saltimbancul Radu Mazare veșnicul primar al Constanței defilează costumat în sultan.
Tot felul de oportuniști sub paravanul unor ONG-uri sug bani de la UE și se fac că au grija de câinii fără stăpân că oricum nu îi verifică nimeni.
O haită înfometată de câini atacă și omoară un copil de 4 ani lăsat nesupravegheat de bunica lui într-un parc din centrul Bucureștiului. Bunica copilului își plânge durerea într-o emisiune TV numită Happy Hour.
Conduc spre o plajă pe un drum îngust și întortocheat. Din când în când opresc să admir țărmul și apa care se lovește de stânci arse de soarele puternic. Continui drumul și observ casele parca rupte din munte înconjurate de aceeași arbuști mici și îndesați. Toate respecta discret același stil arhitectonic. Fără arbuștii mici, verzi și îndesați ar fi perfect camuflate. Satele sunt mici și rare iar când trec prin vreunul mă rog să nu întâlnesc o alta mașină. Pentru oamenii locului parca timpul se scurge mai încet, nimeni nu se grăbește, nimeni nu se agită. Totul aici este furat muntelui, locurile de parcare, drumul de acces către casa, pana și culoare în care sunt vopsiți pereții.
Plajele sunt fabuloase, lungi și foarte late majoritatea, înconjurate de stânci înalte cu apa limpede turcoaz albastră verde. În anumite perioade ale zilei iți este greu să iți dai seama unde începe cerul și se termina apa. Cele mai spectaculoase nu sunt ușor accesibile. Trebuie să cobori trepte sau să urci și să cobori pe cărări înguste prăfuite printre copaci peste vreun deal. Efortul este răsplătit din plin când zărești priveliștea de deasupra.
Într-un decor simplu și pitoresc înconjurat de multa verdeața mă bucur de o mâncare tradițională. Berea rece și muzica locala întregesc tabloul unei după-amiezi perfecte.
Pe marginea piscinei tolănit într-un șezlong ostenit după o zi de înot mă bucur de berea mea Mythos și mă gândesc că mâine trebuie să părăsesc această foarte frumoasă insulă grecească Lefkada.
